Scurt istoric
Panait Istrati îi fotografiază pe D. D. Pătrășcanu, tatăl lui Lucrețiu Pătrășcanu, pictorul Jean Rosenthal, Mihail Sadoveanu și Gala Galaction. Acest document rar aparține arhivei personale a doamnei Nadia Pandrea, fiica lui Petre Pandrea și nepoata lui Lucrețiu Pătrășcanu.
,,Inteligent impresar al atâtor prețioase figuri de comedie umană în costum local românesc", cum îl numea marele nostru dramaturg I. L. Caragiale, scriitorul Dumitru D. Pătrășcanu s-a născut pe 8 octombrie 1872, în satul Tomești, lângă Iași.
D. D. Pătrășcanu a cunoscut de la mama sa ,,farmecul limbii românești" și a înțeles ,,durerile" țăranului pentru care a manifestat chiar și în parlamentul țării, ca deputat, o statornică înţelegere și compasiune.
A făcut liceul la Colegiul Național, Facultatea de Drept, Litere și Filozofie și Școala Normală Superioară, în vechea capitală a Moldovei, Iași.
Rememorând anii tinereții sale, scriitorul mărturisea în volumul ,,În fața națiunii": ,,Din acea vreme ideală am căpătat dragostea de adevăr, iubirea de muncă, înclinarea spre problemele sociale și poate acea seriozitate în viață pe care alții care n-au plătit astfel de vamă o au în mai mică măsură"
Coleg de școală și bun prieten cu Garabet Ibrăileanu până în ultima clipă a vieții, marele critic afirma că ,,Pătrăşcanu este și un sentimental, un suflet plin de nostalgia lucrurilor care au fost și nu mai sunt"
La 15 septembrie 1993, se dă în folosinţă școala.
În octombrie 1995 , la inițiativa profesorilor Ciudin Nicolae și Silvaș Vasile se organizează simpozionul cu tema ,,Nasc și la Tomești oameni", prilej cu care s-a hotărât ca școala să se numească ,,D. D. Pătrășcanu", ca un omagiu adus dascălului, politicianului și scriitorului ridicat de pe aceste ,,dulci meleaguri moldave", Dumitru D. Pătrășcanu
Înv. Feliciea Toma
Prima mențiune documentară asupra localității Tomești datează din vremea marelui domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504) și corespunde anului 1469.
Ulterior, localitatea Tomești apare menționată în cronici ce datează din anii 1492 și 1497, când același domnitor face câteva acte de donație și împroprietărire pentru unii dintre supușii săi, de altfel boieri renumiți prin curaj, spirit de sacrificiu și înaltă ținută morală. În anul 1615, în timpul domniei lui Ștefan Tomșa al II-lea, localitatea Tomești apare din nou menționată în documente istorice, pentru ca mai târziu în vremea domniei lui Vasile Lupu (1643-1653) să se stabilească hotarele acestei așezări.
În anul 1875, cel mai mare poet român, Mihai Eminescu pe atunci revizor școlar, într-un raport către Prefectul de Iași amintește de primarul din Tomești în legătură cu situația din învățământ. La acea data, Tomeștiul era deja un cvasicentru administrativ pentru patru sate: Tomești, Goruni, Vlădiceni și Chicerea. La începutul secolului al XX-lea se revine asupra localității Tomești.
Astfel, în aprilie 1903, se amintește de un pelerinaj al studenților ieșeni în anumite zone liniștite de lângă Iași printre care se specifica și Tomeștiul. Deci, la acea vreme, localitatea Tomești se constituia și ca un loc de agrement pentru locuitorii orașului Iași.